Buuuun...mă cuprinde nerăbdarea, cu toate că ceva îmi spune să nu-i dau drumul...cu toate că aş vrea să dau dracului toate prejudecăţile şi să-mi las vorbele să curgă...dar încă nu pot face asta...nu, până nu mă asigur că păşesc pe un tărâm cunoscut...iar tot ce îmi dau seama acum e că, încetul cu încetul, cioburile de sub tălpile mele se vor transforma în curând în puf, poate chiar atunci când nici nu voi realiza ce mi se întâmplă...
E ciudat gândul ce îmi petrece mintea... parcă ceva în subconştientul meu vrea să mă facă să realizez un lucru...dar ce? nu-mi pot da încă seama,sau poate am realizat deja de mult timp...Da, am realizat, dar nu pot încă să recunosc... Mi-e încă temă să nu clachez...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu