Unscented

Am făcut un anişor!

Fericire mare pe capul meu, am împlinit un an de la prima postare a blogului şi sunt mândră de mine că l-am "întreţinut " atâta timp, haha! Ca să nu mai zic că, exact azi mi-am făcut cadou, cadoou un 10 la matematică, smart ass ce sunt! Pentru final, postez o fotografie cu cel mai recent portret feminin( de azi trec şi la cele masculine).

Că tot mi s-a amintit...

Remembering about those two days...

Thank you, guys!

Not much...

Inspiration

Pictura terminată, cu succes, după 20 de ore de lucru...

Happy Easter!

Ştiu că de ceva vreme cam "trag chiulul" la scris pe blog, dar whatever, tot sunt singura care-l citeşte , ha! Anyway, zilele astea au fost pline de întâmplări haioase şi eu m-am purtat cu o stângăcie de-a dreptul simpatică, ar zice unii, în cele mai multe momente... Am reluat clipele de bucurie copilărescă jucând badminton cu nişte prieteni, am făcut planuri de 1 mai şi am făcut cunoştiinţă cu CINEVA şi cu amicii lui... Mamma mia, mult a mai durat până să se întâmple şi asta, un an, aproape, cel puţin de când îl ştiu eu... Când te gândeşti că o chitară mi-a făcut legătura cu el, indirect, desigur... De-asta voi rămâne eu veşnic recunoscătoare muzicii, haha! În fine, mai bine de atât nici că se putea, şi cum îmi zicea şi horoscopul din zilele trecute: "Vei trăi mai mult într-o stare de visare..."... La fix s-a potrivit cu realitatea!
Pentru final, postez nişte fotografii făcute prin oraş ieri...şi nu numai!

Yeah.... me= guilty!

I am apologizing myself( I'm not sure if anybody else is actually important) for not writing on my blog for so long time, but in the last 2 months I was so busy that I didn't even had time to breathe... I painted a lot and I did some make-up, but couldn't take pictures with it 'cause my camera broke and I swore to myself not to take pictures with my mobile phone anymore, so I'm waiting for a friend's dad to fix my camera... sad, I know... anyway, life's good: I've learned so many notions about my guitar and I'm playing with much more confidence... well, enough for now, "see" ya later!

Long time, no see!

Revin, once again, cu un nou make-up cu care întâmpin eu primăvara, asta dacă am norocul să mai întâlnesc anul ăsta....P.S.: Nu ştiu de ce arata nuanţele diferit între fotografii, e unul şi acelaşi machiaj în toate pozele...!?

CE MAI ZI!!!

Nu pot să cred ce experienţă plăcută am avut astăzi, pe lângă ninsoare şi mult vânt!!! Am fost un membru al echipei TVR Timişoara pentru o zi, şi pot spune că mi-am îndeplinit copilărosul vis de a mă juca de-a prezentatoarea, ha! Desigur, glumesc, nu am avut un asemenea vis, dar tot mi-a plăcut ceea ce s-a întâmplat în spatele ecranului şi nu numai! Proiectul Job Shadow Day mi-a dat această grozavă ocazie de a face practică pentru o zi la o firmă/instituţie, iar părinţii ( Doamne, nu credeam că voi zice asta vreodată!), mi-au dat ideea de a alege TVR-ul regional. Cu toate că am ales, în mod special, reporter tv, la sediul lor am învăţat de toate. Ca să înţelegeţi ce anume m-a impresionat, vă destăinui notiţele mele care le luasem într-un carneţel primit de la ei, şi scrise cu un pix, tot de la ei:

-''Una din diferenţele dintre scenografia televiziunii şi scenografia de teatru este indiscreţia camerelor de filmat''
-''Se fac anumite reţete din aranjamentul luminilor''
-''Culorile şi celelalte setări se pot modifica şi observa pe monitoarele de probă''
-''Unghiul de vedere al camerei se schimbă imediat ce o altă persoană vorbeşte''
-''Lucrează atâţi cameramani câte persoane sunt în emisie''
-''Machiajul se accentuează, căci lumina artificială din sală fură din intesitatea culorilor''

Cu toate astea, lumea din culise a dat farmec întânplării...

Pe pajişti

Goneam, s-ajung, pe furiş

În braţele tale, odată

Să te ascund printre frunziş

Om să nu te ştie vreodată

Doar eu să te găsesc aici

Cu buburuze-n plete

Să-mpletim coroane mici

Din mii de margarete

Să ne lăsăm purtaţi de vânt

Prin valea stinsă, noapte,

Să-ţi cânt cum doar eu ştiu să-ţi cânt

Ode calde şi vechi şoapte

Să alergăm prin ploaie

Neliniştiţi în orice clipă

Să ne căţărăm pe paie,

Să ne sărutăm cu frică

Căci stele ne-ar putea vedea

De sus, din toate zările

De ciudă, ne-ar şi invidia

Şi-ar umple de fulgere văile…

Dar nu mă tem, căci sunt cu tine

Şi dorinţa-i ca o aţă

Să te ţin aici cu mine,

Şi pentru o altă viaţă.

Te-ascunzi, te-afunzi, dar te găsesc...

Te prind din zbor în umbra mea

Iubite drag, eşti tu

Acela ce se ascundea

De nu-l prindea pământul.

Curios încerc a te-ntreba

De ce te-ascunzi în mare,

Dar tu te-afunzi în lumea ta

Şi nu îţi dai scăpare…

M-apropii silenţios de inima-ţi golită

De flăcări multe

Care cad

De-o lasă împietrită

”Doresc să te cunosc întâi

Aievea minţii mele…

Dar gândurile-mi sunt multe

Te-ai şi pierde-n ele…”

Aşa, tu, grav de mi-ai şoptit

Şi nu mi-ai dat crezare

Plecam încet spre infinit

Iar, să caut căutare…

După-aşteptări îndelungate

Dragul meu, mi te găsesc,

Zdrobit de vise şi de fapte,

Nerăbdător, te întâlnesc…

Iertări fine şi plăpânde

Îmi dai, printre sughiţuri

”Acum mă ştii, nu te ascunde

Iubite, după alte focuri…”

De ce nu crezi?

Omătu-mi lumina mutarea privirii

În timp ce ascultam ale tale clinchete

Acrişoare, ţintite spre a ta umbră a căldurii

Mijind-un ochi la păcate spovedite…

Credulă muşcam din mărul murdar

Nepăsarea-mi petrecea încet fruntea,

Şi mă-nţepai c-un vârf de arţar,

Trei picuri se scurgeau – nu durea…

”De ce nu crezi că te-am iubit

Mai mult ca niciodată?”

Trânteam pumnii, să-ţi fi oprit

Privirea înc-o dată…

Sărit-au ace de cleştar

Din sufletu-ţi de gheaţă

Căzut-au perle în zadar

Dar trist... îmi plângi în faţă

Două pete-ntr-un ansamblu

Plouau în albăstrire

Picate acum în sumbru

Şi-n plină agonie

Cu înflorite buze

Tu dăinuiai balade

Şi mii, duioase lacrimi

Mi se propteau pe-arcade

Dar tu plângeai, iar eu plângeam

De doruri multe şi dorinţe

Trăgându-ţi chipul, îţi şopteam:

“Şi-acum eu te iubesc mai mult decât îmi stă-n putinţe”

MOVIE!!!

Without any presentations....

Portraits

Pe fiinţa asta(Justin Bieber) n-o sufăr, dar am zis că fac un efort pentru o bună prietenă :D
Prima încercare de autoportret... nereuşită...
Îndrăznesc să zic că asta este Amanda Bynes, dar mai am ceva de lucrat...
''Afinitatea'' aceleiaşi prietene...

Happy single day!

Buun, trebuie să recunosc că am fost şi eu cândva una dintre acele specimene care se învârteau de colo-colo că, deh, venea Sf. Valentin... Eu, în schimb, m-am tratat de febra asta şi, cu toate că mi-am păstrat obiceiurile romantice, defapt, TOCMAI pentru că le-am păstrat, am decis să scap de acest tam-tam cu ziua asta BANALĂ! ''De ce?'' - probabil te întrebi- pentru că... pentru că nu se merită! Ce folos e să îţi baţi capu' cu unu care nu vrea să îşi facă timp să vă vedeţi, în timpul vacanţei de vară, voi stând în ACELAŞI ORAŞ, doar că tu nu poţi ieşi noaptea pe stradă(restricţia părinţilor), dar el nu îşi face timp să iasă cu tine măcar o data pe săptămână? Bun, aşa mă lăudam şi eu prietenelor: ''AM PRIETEN!!''-- ''DA? faaaain! şi de când sunteţi împreună?''--''De 2 luni''--''Şi de câte ori v-aţi văzut?''--''De 3 ori- o dată de 5 minute şi o dată de 25 minute, când încă nu eram împreună, şi o dată de 2 ore şi ceva...Se pune, să ştii, că acele 2 ore au fost cele mai faine 2 ore din toate ''relaţiile'' mele!!''... E mult, nu? alţii se văd în fiecare zi, câte 15 ore, dar eu tot am pretenţii prea mari... sau... să îi fac un cadou unuia care îmi zice că îşi urăşte viaţa şi că vrea să moară? ŞI EU CE CUSUR AM? Ştiu că mi-s cam acră de fel şi nu ajut cu nimic, dar dacă ai probleme cu capu' du-te la psiholog, nu-mi f**e mie cheful de toate! Sau să mă ţin după curu' unuia care nu mişcă un deget când un măgar se leagă de mine şi mă face să plâng de nervi, dar apoi - după război, mulţi viteji se arată!- zice minuni de genu' : ''Lasă, iubito, vin eu mâine cu Icsulescu şi îl fac praf pe ăla, de se mută cu tot cu cartier!'', iar după 2 ani de când mă despart de el din cauza laşităţii lui, se leagă de un bun prieten de-al meu, confundându-l cu inculpatul de acum 2 ani!!?? ASTA E BUNĂ!! partea proastă este că nu am avut norocul să fiu alături într-o asemenea zi, sau orice altă zi, de o persoană care să merite, deşi mi-am încercat norocul de fiecare dată când mi-a picat cu tronc cineva care părea că trăieşte pe planeta asta, dar, în schimb i-am etichetat pe toţi cu: INDISPONIBIL, GAY sau PREA MARE CA VÂRSTĂ!! 2-3 ani e mult, claaaaaaaar! Dar ce mi-s eu, copil de ţâţă?? de unde Iosif ştii tu ce pitici am eu pe creier, ca să zici aşa ceva de mine, fără să îţi dai, măcar, ocazia de a mă cunoaşte? Am păţit-o şi să nu ajung să fiu cu un tip(mai mare, din şcoală), pe motivul că(bleaga de mine), i-am dat termen limită pentru un RĂSPUNS! Aici a fost greşeala mea, l-am pus pe tip pe fugă, iar următoarea dată când a avut curaj să vorbească cu mine a fost de Revelion(prin 2008, parcă), când el era plecat din ţară!(mda, cine ştie? poate mergeam direct la el, neştiind unde stă, numai ca să îl bumbăcesc! ) O.K., înainte să îmi întorc sexul puternic împotriva mea şi să mi-o iau bine de tot, mă opresc aici, precizând că tot ce am scris mai sus este inspirat de întâmplări reale(unfortunately) şi chiar nu am nimic cu restul baieţilor, doar că eu am un ghinion uriaş în tot capitolul ăsta(LOVE), dar tind să învăţ din greşeli şi să merg mai departe! Am tot respectul pentru unii băieţi, motiv pentru care cei mai mulţi buni prieteni de-ai mai sunt băieţi, deci this is actually a story with a happy end, I think! :D

Very niiiiiiiiice!

Ok, deci, de ieri am început oficial cursurile de chitară. Cine mi-l predă? Un tip foarte mişto, Alex, care s-a oferit să mă ajute încă de vinerea de săptămâna trecută, când am fost cu ai mei la un, aşa zis, chef. Totul bine şi frumos, dar eu nu mă aşteptam să se şi întâmple ceea ce Alex mi-a propus, şi asta pentru că eu am mai avut tentative de a ''zdrăngăni'' la chitară, dar nu m-am ţinut de treabă(recunosc!), însă, acum, că în toată povestea asta mai este implicată o persoană, care să mai şi ''tragă'' de mine, poate va merge, who knows? Anyway, m-am simţit foarte bine cu el, am râs, am povestit şi... ghici ce? Am cântat la chitară!(wow, you didn't saw that coming, did you? haha!)...Ah, încă ceva! Că tot nu am mai postat nicio poezie de mult timp, m-am gândit că acum este momentul potrivit... enjoy!

A strike falls in my deepest place
...''Love''... could it be what hit me so?
Exactly like a shiver through my face
Xeric, without fear, that never lets me go...

YAAAY!!

Zilele astea au fost totale!!! Am fost la o petrecere cu ai mei şi am fost primită drept invitat special pentru că am cântat câteva melodii! Am mers, a doua zi cu o prietenă la patinoar, pentru prima dată, dar nu am căzut, nici măcar o dată!

No thoughts...

Imagining true colors