O fi oare un clişeu să spun că "am luat-o de la capăt"? parcă nici nu ştiu cu ce să încep... am uitat tot ce înainte vroiam să îmi amintesc mai mereu şi am lăsat în urmă tot ceea ce vroiam să am alături pe veci... "Adevărul doare"... poate aveai dreptate, deşi ar fi trebuit s-o zici mai devreme... Îmi cunoşteai gândurile doar după privirea ce-o aveam...dar, ia spune, ce gândesc eu acum? Nu ai cum să-ţi dai seama pentru că ce am eu acum în minte îţi este complet necunoscut, doar că eu tind să aflu tot mai multe despre "el"... Acel cineva îmi străbate gândul în lung şi-n lat şi nu îmi dă de ales decât să-l primesc în lumea mea cea mică, cu braţele deschise... nu mă deranjează deloc... e o prezenţă foarte plăcută şi constantă în mintea mea... simt că am un deja-vu... parcă am mai păţit asta odată!Nu, nu, nu(a se citi "Da, da, da"), de ce eu? Am observat eu că în ultima vreme s-a schimbat multe, dar nu şi asta!?Să fie oare... ? Poate... dar cum ? nu aş crede... prefer să continui cu speranţa care totuşi există... Time won't let me down...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu