Ok, deci, de ieri am început oficial cursurile de chitară. Cine mi-l predă? Un tip foarte mişto, Alex, care s-a oferit să mă ajute încă de vinerea de săptămâna trecută, când am fost cu ai mei la un, aşa zis, chef. Totul bine şi frumos, dar eu nu mă aşteptam să se şi întâmple ceea ce Alex mi-a propus, şi asta pentru că eu am mai avut tentative de a ''zdrăngăni'' la chitară, dar nu m-am ţinut de treabă(recunosc!), însă, acum, că în toată povestea asta mai este implicată o persoană, care să mai şi ''tragă'' de mine, poate va merge, who knows? Anyway, m-am simţit foarte bine cu el, am râs, am povestit şi... ghici ce? Am cântat la chitară!(wow, you didn't saw that coming, did you? haha!)...Ah, încă ceva! Că tot nu am mai postat nicio poezie de mult timp, m-am gândit că acum este momentul potrivit... enjoy!
A strike falls in my deepest place
...''Love''... could it be what hit me so?
Exactly like a shiver through my face
Xeric, without fear, that never lets me go...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu