marți, 1 martie 2011

Te-ascunzi, te-afunzi, dar te găsesc...

Te prind din zbor în umbra mea

Iubite drag, eşti tu

Acela ce se ascundea

De nu-l prindea pământul.

Curios încerc a te-ntreba

De ce te-ascunzi în mare,

Dar tu te-afunzi în lumea ta

Şi nu îţi dai scăpare…

M-apropii silenţios de inima-ţi golită

De flăcări multe

Care cad

De-o lasă împietrită

”Doresc să te cunosc întâi

Aievea minţii mele…

Dar gândurile-mi sunt multe

Te-ai şi pierde-n ele…”

Aşa, tu, grav de mi-ai şoptit

Şi nu mi-ai dat crezare

Plecam încet spre infinit

Iar, să caut căutare…

După-aşteptări îndelungate

Dragul meu, mi te găsesc,

Zdrobit de vise şi de fapte,

Nerăbdător, te întâlnesc…

Iertări fine şi plăpânde

Îmi dai, printre sughiţuri

”Acum mă ştii, nu te ascunde

Iubite, după alte focuri…”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu